Concluzii dupa izolare din industria tipsului

Prima concluzie este ca totul este un haos. Nimeni nu are habar de unde sa inceapa si unde sa termine. Colac peste pupaza, turistii nu respecta regulile impuse si nici nu ar fi fost frumos din partea noastra sa ne asteptam la altceva. Care reguli? Suntem inainte de toate oameni. Ne spalam pe maini si pastram o oarecare distanta si in mod obisnuit. Dar nu este firesc sa o mentinem permanent – in special in mijloacele de transport in comun, la cozi in institutiile statului, etc. Dar este OBLIGATORIU sa o pastram la restaurant (ca acolo luam mereu ospatarii si vecinii de la masa alaturata in brate), la hotel (ca la hotel dormeam 20 de suflete intr-un King Size Bed), la terase (ca ne asezam toti clientii la o singura masa).

A2a concluzie este ca HoReCa a devenit persona non grata pentru economia romaneasca. HoReCa nu a platit niciodata nici impozite, nici angajati nu a avut, nici taxa hoteliera macar. Aia era pentru farmacii. Am primit o bucata de paine numita somaj tehnic si pe aia am primit-o dupa Paste. Ce or fi pus pe masa ai mei de sarbatori ?! – probabil stirile. De aici si titlul, poate in Romania in HoReCa – nimeni nu ia tips. Nici macar ospatarul. Dar hey, multumim guvernului pentru marunt. Ne-a spus subtil sa cantam la alta masa si sa eliminam concurenta neloiala, adica hotelierii.

Stiti ce as vrea eu sa aud?

As vrea sa vina data de 10 si noi sa nu platim taxa hoteliera la 3 lei. Era nejustificata si inainte, dar acum chiar imi doresc sa stiu cui ne promovati cu granitele inchise?

As vrea sa deschid usa larg si sa fiu asaltata de oaspeti, nu de UPFR, Credidam, samd ca de data asta – chiar nu avem ce sa le mai dam.

As vrea sa aud si eu o data un om care castiga un salariu decent si nu munceste doua saptamani dintr-o luna sa intretina statul. Si dupa doua luni de somaj tehnic, mai apare si neasigurat – Romania digitalicum?

As vrea ca dupa un an, doi de muncit in turism – fara oprire, fara weekend, fara nopti si fara sarbatori sa zic ca renovam. Noi cu asta ne ocupam – cu frumosul, curatul, intretinutul. Dar nu cu intretinut statul.

As vrea sa aud la un control unde gresesc, nu ce amenda mi se cuvine pentru greseala angajatului. Dar mai mult as vrea sa nu-i mai vad deloc pentru ca mi-e frica sa nu iau coronavirus de la plimbareti.

As vrea sa vad comparatii nu intre hoteluri din Mamaia versus Coasta de Azur, ci intre cum se prezinta infrastructura acestora. Este de ultima speta sa denigrezi munca cuiva si nici macar nu sunt reale aceste comparatii. Sa nu incurcam apartamentele cu garsonierele totusi si la acele searchuri poate nu mai comparam 4 persoane in 2 camere versus 4 persoane intr-o singura incapere. Nu meritati sa stati in garsoniera toata casa tocmai in Maldive, sunt garsoniere pentru voi si pe litoralul romanesc. Evident la pret mai mic.

Si cel mai mult as vrea sa imi aud colegii – acei oameni care ma sunau si ma intreabau – Colega, mai aveti camere?! Am un grup pentru voi. Unii ii numesc agenti de turism, eu incepeam mailul catre ei cu “dragi colegi”. Dar imi este si frica sa ii sun. Daca pentru noi este a naibii de greu, cand voi suna – oare imi va mai raspunde cineva?