Pana la 23 de ani am avut un singur vis: NEW YORK. Singurul oras care nu m-a dezamagit niciodata.
Ba chiar am zis ca daca apuc sa ajung acolo nici nu mai conteaza daca ma mai intorc. Cel putin o data pe an sunt turist in New York. Trebuie mers acolo cel putin o data in viata, asta daca nu se poate sa ramai toata viata.
Am plecat prima oara prin septembrie 2013 (la momentul respectiv cu viza de reporter, nu de turist). Si am ramas aproape un an. Hell yeah, am ramas! De ce am ramas?
Intr-o seara ma aflam intr-un restaurant cu specific mediteranean pe 1nd Avenue cu 59th Street, am uitat numele, oricum locatia nu mai exista astazi – este un steakhouse Four Cuts in loc sub acelasi management. Stateam la bar si vorbeam cu cei ce lucrau acolo, evident m-am imprietenit rapid cu lumea – barmani, proprietar, staff si eram foarte intrigata de muzica live – jazz evident – pe care o cantau niste batranei tare simpatici, cand la o masa in spate – singura masa rotunda cu canapea – vad un cuplu de octogenari (si zic octogenari doar pentru ca nu stiu cum se numesc cei care au depasit suta).
Doamna era plina de diamante aproape ca dintr-un articol pentru Chanel, dansul cu urechile rosii de dragoste si emotionat nevoie mare, se pupau ca doi adolescenti. Proprietarul restaurantului a venit la mine cu un aer de mafiot precum in Scarface si mi-a facut semn spre ei stiind ca sunt noua in zona si mi-a soptit oftand:
You see that? Oh, that`s America.
Eram deja intr-un film, intr-o poveste cum de altfel am simtit pe durata intregii mele experiente americane.
Urmatoarele zile am mers ca tot omul in Times Square si atunci am inteles de ce NY este orasul care nu doarme niciodata. Si daca n-ai prins un Craciun in Times, n-ai vazut nimic.
Bara la bara, numai cu oameni deci ai putea spune piele la piele sau geaca la geaca ca vorbeam de Craciun.
Dupa mi-am dat seama ca am de mers pe jos si ciupicii mei un prea mai faceau fata. Sunt atatea de vazut si de fiecare data cand ma duc, iar mai vad inca ceva ce uitasem sa vad tura trecuta.
M-am oprit la faimosul Saks on Fifth Ave si dupa ce am cercetat magazinul putin a aparut o domnisoara care m-a abordat, evident lucra acolo si totusi asta nu m-a impiedicat sa ma sperii cand mi-a zis cum o cheama, m-a intrebat ce mai fac si cum ma cheama. Am fost socata. Inca sunt sa va zic drept. M-a intrebat ce mai fac de parca ma cunostea de ani buni si ne-am reintalnit pentru o cafeluta si un schimb de idei.
Ah, nu… Asa politicosi sunt oamenii acolo. Au efectiv o alta cultura. Pai la noi fara „bine, papusa, te scot la un suc?” nu scapa.
Uite cu toata educatia lor, mi-am facut acolo mai multi prieteni decat mi-am facut in Romania cunostinte intr-o viata. Oricum mi-ar trebui 1000 de bloguri sa va postesc de ce am ramas si doar o singura propozitie sa va zic de ce m-am intors in Romania.
M-am intors ca nu aveam acte. Punct.
Si daca tot am ajuns la subiectul acte, sa va povestesc putin despre cum sa ajungi acolo – la urma urmei acesta si era subiectul acestei postari.
E America – deci iti trebuie bani si viza. Fara viza nu se poate intra in SUA, dar am inteles ca este din ce in ce mai usor de obtinut fata de 2013 cand am plecat eu si erai efectiv un posibil terorist chiar si la 22 ani.
Pentru viza, lucurile sunt simple:
- se plateste o taxa (undeva la 160$) insotita de un Aviz de plata pe care il gasiti aici
- aveti nevoie de poze (de tipul celor de buletin)
- trebuie sa completati un formular online pe care il gasiti aici (va recomand sa spuneti ca nu cunoasteti pe nimeni acolo)
- sa va programati pentru interviu (evident sa si mergeti la interviu).
Nu voi intra in detalii privind aceste proceduri, le gasiti aici.
Din ce am vazut, acum va puteti programa la interviu online, pe timpuri trebuia sa sunam pentru programare. Veti avea niste emotii cumplite, veti sti ca din toata coada nu toata lumea va lua viza si este un gand groaznic in special cand iti doresti cu adevarat sa vezi SUA.
Pentru mine a functionat sa fiu sincera – am spus exact de ce vreau sa merg in State (cand am aplicat pentru viza de turist imi doream sa merg cu tata la un targ de mobila si el avea deja viza, deci este un mit ca nu se dau vize la intreaga familie), daca aveti alt motiv – sa vedeti Statuia Libertatii sau Wall Street – cred ca este ideal sa il spuneti. Sub nici o forma sa nu spuneti ca aveti de gand sa stati mai mult decat vi se va da voie sau ca mergeti cu alte scopuri decat va permite viza pe care doriti sa o primiti.
Nu este necesar sa vorbiti limba engleza pentru interviu si este un mit ca va dau viza daca va prefaceti ca nu vorbiti engleza.
Recomand sa spuneti ca nu cunoasteti pe nimeni acolo (daca aveti vreun prieten online american nu aveti de unde sa stiti ce fel de persoana este), nu aveti nevoie de nimeni la destinatie ca sa primiti viza. Daca aveti persoane acolo care au stat peste viza, nu va recomand sa dati numele lor pentru ca acestia se afla acolo ilegal.
Eu m-am dus cu actele casei, cu contract de munca, cu un dosar mai gros de-o palma, nu mi-au folosit la absolut nimic. Va recomand sa aveti totusi ceva cu care sa dovediti ca va intoarceti in Romania la terminarea sejurului.
Ideal e sa spuneti adevarul si interviul nu ar trebui sa reprezinte o piedica. Vizele se iau foarte usor in ultima perioada.
Avem VIZA! Acum ce facem?
Cautam bilete de avion – vedeti ca sunt anumite perioade cand gasiti un bilet si la 400 euro/persoana sau chiar mai putin. Sa fiti atenti la durata escalei (zborul este deja foarte lung, exista intarzieri pe Europa) si nu ne dorim sa stam mai mult pe drum decat in concediu.
Daca chiar va doriti sa vedeti New York, cinci zile nu sunt indeajuns, nici 30 nu sunt. Luati o perioada de 10 zile macar si incercati sa nu plecati iarna sa nu aveti surprize din cauza zapezilor.
Foarte important! Rezervati hotelul cu ceva timp in avans. Nu evitati zone precum Queens, Long Island City sau Brooklyn pentru cazare. Din punctul meu de vedere si New Jersey este ok daca sunteti aproape de tren. Cazarea in Manhattan poate fi foarte scumpa, iar metroul este foarte bine dezvoltat si Uber-ul este ieftin.
Cat despre bani, ideal ar fi sa aveti si ceva numerar intrucat pentru anumite lucruri nu puteti plati decat cash (lucruri marunte, luate de pe strada), iar in rest puteti folosi cardul. Ca idee, un pachet de tigari de in jur de 15 dolari, o masa in doi la un Diner – aproximativ 30 dolari, mancarea de la magazin este ieftina doar daca nu sunteti in Manhattan unde s-ar putea sa va ajunga mai mult ca la restaurant. Cautati restaurante tip diner, veti manca foarte bine cu buget foarte mic.
Sa va pregatiti si cu ceva numerar pentru tips care este obligatoriu si este in jur de 15% din nota.
De asemenea foarte important! New York este un oras destul de sigur atata timp cat nu vizitati zone rau famate.
Ma voi opri aici pentru moment si voi mai face postari cat de curand.
Nice to be visiting your blog once more, it continues to be months for me. Nicely this post that I’ve been waited for so lengthy. I want this article to total my assignment in the university, and it has same topic together with your post. Thanks, terrific share.
Thanks! It has been the experience of my life and i dream of nothing else than to have the opportunity to move there once more…