Pe la vreo 20 de ani eram la o masa foarte mare cu angajatorul si colegii mei. Ma simteam mica cand ma uitam la ei toti si nu din cauza varstei. Sefu` era in perioada respectiva printre cei mai mari ambasadori ai turismului romanesc si cel mai important hotelier, nu doar din punctul meu de vedere, ci si prin prisma volumului de spatii de cazare pe care il detinea.
Colegii mei erau impecabili. Frumosi, bine pregatiti si foarte destepti. Aveau facultati si aveau o meserie – departe de mine aceste opotunitati la vremea respectiva. Ii admiram, erau directori si vorbeau bine, mai ca ai fi crezut ca au luat lectii de dictie si aveau un discurs pregatit. Multi dintre ei aveau si alte posibilitati financiare.
Eu nici astazi nu vorbesc altfel decat moldoveneste desi ma despart 10 ani de Galati. Nu imi intelegeam nici locul, nici rostul printre toti acestia. Nici nu aveam ce sa invat de la ei pentru ca oricum habar nu aveam despre ce discutau.
Mi-aduc aminte ca la un moment dat, angajatorul nostru ne-a intreabat ce am face cu 100 000 euro daca el s-ar oferi sa investeasca in visul nostru. Fiecare a venit cu o idee de business care mai de care – aparent toti aveau spirit de antreprenor. Eu chiar nu stiam ce sa zic, dar ma bucuram ca eram printre ultimii. Deci oricum toate ideile bune le-au spus altii inaintea mea. Si oricum nu avea cum sa imi vina tocmai mie asa o idee buna daca exista una.
Vine randul meu… Si am zis „Eu daca as avea 100 000 euro i-as investi in mine” si toata lumea a ras. Seful meu nu a ras. Cumva acela a fost momentul in care am realizat ca ei erau cei penibili, nu eu. Ei isi doreau lucruri mici, tangibile. Eu imi doream lumea.
Daca atunci aveam 100 000 euro, tot ce am acum – aveam de atunci. Eu a trebuit sa invat din mers, nici nu stiam ce este un bon fiscal. Am furat mult meserie cand nu mi-am permis scoli din motive financiare sau pur si simplu din cauza lipsei de timp, intrebam orice chiar si pe mecanic cand mergeam cu masina la reparat. Nu se stie…
Nu facultatea ii lipseste unui tanar – ci toate micile cursuri (HR, contabilitate, grafica, public speaking, cursuri de 500 lei). Sigur ca daca iti doresti sa fii doctor, iti trebuie studii superioare, dar ca sa ai toate resursele pentru a sti cum sa te descurci in orice situatie si sa tintesti pozitii de top – ai nevoie de informatie. Asa functioneaza Romania.
Poti sa ai 10 facultati, dar daca nu intelegi micile detalii dintr-un business, toate 10 chiar nu au nici un rost. Work and travel este o „facultate” mult mai buna ca multe din Romania.
Investeste in tine. Nimeni niciodata nu iti poate lua investitia asta. Incepe de jos si vei sti cum sa faci asta mereu. Nu lasa pe nimeni sa te priveasca de sus, nimeni nu a mers in papucii tai si nimeni nu este mai sus ca tine atata timp cat muncesti si inveti.
Investeste in tine.
