fbpx

Insomnia – un subiect sensibil

Am asteptat mult sa scriu acest articol – mult pentru ca pana de curand nu aveam solutii pentru insomnia mea. Nici acum nu ofer garantii ca functioneaza pentru toti, dar acum stiu ca functioneaza pentru mine si poate folosi celor ca mine. Unele persoane, inainte de a iesi pe usa ca sa reuseasca in viata, poarta un razboi acasa – adormitul.

In cazul meu, l-am purtat de cand ma stiu si l-am considerat normalitate doar pentru ca mai mult decat o insomnie, era ceea ce medicii numesc dereglare de ritm circadian. Pe scurt, adormeam dimineata la 05-06:00 si ma trezeam la 13-14:00. In ultimii ani am extins business-ul si stresul a avut un efect catastrofal asupra mea. Nu doar ca aveam o dereglare de ritm circadian, ci saream efectiv nopti si zile din cauza insomniilor. Dormeam 8 ore la cate 2 zile. Si numeam asta o situatie fericita.


Cu insomnia la farmacie – Solutii temporare

Prietenii mei au venit cu tot felul de solutii temporare – ceaiuri, medicamente naturiste (melatonina, valeriana) care functionau o zi, maxim doua. Toata ziua urmatoare nu eram buna de nimic. Am inceput sa cumpar din farmacii din toate tarile pe care le vizitam – tot ce aveau pentru adormit. Nimic nu imi dadea putere asupra timpului meu.

Stil de viata viata vegan

La un moment dat, m-a ajutat foarte mult alimentatia vegana. Chiar a functionat – pana la primul Craciun. Este destul de greu sa te alimentezi cand ai o viata agitata si este si mai greu ca in conditiile acestea sa te alimentezi si corect.

Cumva am reusit pentru aproape un an, cand cu ocazia sarbatorilor de iarna, am decis sa avem o cina in familie. Stand acasa pentru cateva zile, a trebuit sa mananc ce era in frigider – absolut nimic vegan.

Cu insomnia la medici – Diagnostic? Sanatoasa tun.

Am facut programari la medici neurologi, endocrinologi, somnologi, homeopati si m-am plans la absolut toata lumea pe care am intalnit-o vreodata chiar cu riscul de a ma privi straniu, in speranta ca nu sunt singura care are aceste probleme. Nimeni nu traia noaptea ca mine – cel putin nu zi de zi (sau noapte de noapte). Nu puteam stabili o intalnire cu nimeni pana in ora 15:00. La intalniri repetitive, ma intrebau de ce am disponibilitate zilnic doar dupa ora 15:00.

Ma simteam ultimul om – era ca si cum le spuneam ca nu sunt suficient de importanti pentru mine si nu imi pot aloca timp pentru ei. Nu le puteam spune ca… nu ma pot trezi. Nu m-ar fi crezut. Dar era un stil de viata – al meu, cu care eram decisa sa invat sa traiesc.

Toti medicii la care am fost m-au “expediat” imediat pentru ca aparent nu aveau nimic sa trateze. Ce aveam eu – nu era o afectiune pentru ei. Era ori o decizie personala, ori un stres enorm cauzat de locul de munca. Pana si acestia imi ofereau aceeasi atitudine ca intreaga lume – nu puteau intelege ca eu nu am nici o putere asupra somnului.

Cum esti perceput de ceilalti?

Este foarte greu pentru cineva care nu a cunoscut acest trai sa inteleaga cum este sa fii privat de somn. De aceea, nu poti conta nici pe parinti, nici pe sot/sotie si nici pe prieteni. Este cumplit sa cauti zi de zi un tratament pentru o afectiune pe care nu o recunoaste nimeni – nici persoanele din jur, nici medicii, dar care exista.

Imi cautam scuze pentru a ma justifica in fata persoanelor din jur – le spuneam ca lucrez noaptea. Si chiar lucram noaptea pentru ca ziua mea era foarte scurta. Spuneam ca fac programare si ca pot lucra numai in liniste, ca fac ture de noapte la receptie in lipsa de personal – le-as fi spus absolut orice numai pentru ca stiam ca nu ar intelege ca eu adorm numai cand vrea corpul meu sau ca daca sunt obosita nu pot adormi cu zilele.

Ma uitam la cei din familie cum adormeau in maxim 20 minute, iar eu uneori nu reuseam nici dupa 36 de ore. Dar medicii ma considerau sanatoasa tun. Cei din jur ma intrebau cate cafele beau intr-o zi si cand le spuneam ca doar una atunci cand ma trezesc imi ziceau “Vezi? De aia nu poti sa adormi seara.”

Cu insomnia la psihiatru –

Pana intr-o zi cand am decis ca vreau sa merg si la un psihiatru cu gandul ca poate raspunsurile mele erau acolo. Am calcat pragul domnului Dr. Alexandru Bondar si pentru prima oara in toata viata mea, ma privea si altcineva in afara de mine ca pe un om care are o afectiune autentica.

M-a castigat cand mi-a spus ca este posibil sa fie genetic avand in vedere ca am fost mereu asa. Brusc, vina nu mai era a mea si eu imi asumasem de mult timp ca sunt un om care nu vrea, dar poate – desi nu era adevarat.

Cred ca primul pas este sa vrei, dar nu este suficient si asta pot garanta din experienta. Probabil din acest motiv, dl Dr. Bondar m-a intrebat daca vreau sa schimb asta, pentru ca – citez “sunt multe persoane care traiesc asa”. A adaugat imediat si “Sunteti sigura ca va doriti sa va schimbati acest program?”.

DAAAAAAAAAAA – nici la o cerere in casatorie nu as fi dat un raspuns atat de ferm.

Mi-a oferit un plan de tratament, special pentru mine – urmatoarele nopti au fost primele in care am decis eu la ce ora adorm. Primele in care am adormit. Primele dimineti din viata mea in care am auzit alarma. Primele.

M-a indrumat sa alerg sau sa merg pe jos pana la munca in fiecare dimineata si m-a eliberat de frica de a bea sucuri sau cafea, frica pe care o dobandisem de la alti medici. In mintea mea, ajunsesem sa cred ca sunt singurul om de pe fata pamantului care bea Coca – Cola si cafea daca tot sunt singurul care nu poate adormi. Mi-a indepartat stresul de acasa care era intr-o oarecare masura egal cu stresul de la locul de munca. Eram stresata groaznic doar la gandul ca nu voi ajunge maine la intalnirea de la ora 16:00 si acest gand ma impiedica sa adorm pana la 08-09:00 dimineata.

Cum este sa fii normal?

Este extraordinar, ba mai mult – pot lucra o zi intreaga la capacitate maxima desi inainte nu puteam face asta decat noaptea. Toata ziua eram in ceata, nu reuseam sa ma dezmeticesc, iar cand imi doream sa adorm, creierul meu era hiperactiv.

Pentru cat timp? Habar nu am. Dar acum am ceva mult mai pretios – speranta.

Ca sa incheiem intr-un ton mai haios, iti recomand sa citesti 50 de motive pentru care Bucurestiul este unic.

UPDATE Septembrie 2021

Iata au trecut ceva ani de cand am scris acest articol si pot sa trag niste concluzii si imi doresc sa vi le comunic si voua.

Totul a fost super pana in Martie 2020 cand a trebuit sa stau in casa in perioada in care am stat toti din cauza pandemiei. Am reluat tratamentul pentru o saptamana si de atunci pana in prezent am mai luat de 2-3 ori jumatate de pastila cand simteam ca adorm cu greu.

Tot nu am inceput sa fac sport si nu respect in mod deosebit regulile de igiena a somnului. Adorm in jur de 2-3 noaptea si ma trezesc la 9-10. Acesta este programul ideal pentru mine, pot sa si lucrez seara/noaptea daca este nevoie, dar sa ma si trezesc a2a zi. Si beau o cafea sau o cola pe zi.

Daca ai intrebari pentru mine, trimite-mi un mesaj sau lasa un comentariu mai jos. Raspund mereu.

2 thoughts on “Insomnia – un subiect sensibil”

  1. Georgiana Calofir

    Buna Adnana, sper ca esti bine si in prezent. Iti scriu pentru a te intreba despre ce medicament este vorba in povestea ta, ce te-a ajutat si nu a produs dependenta. Daca mi-ai putea raspunde, ti-as fi foarte recunoscatoare.
    Eu am insomnie de cateva luni, dar nu pot adormi absolut deloc.

    1. Buna! Nu le poti lua fara reteta oricum si iti recomand sa mergi la medic pentru ca sunt mai multe de luat in calcul.

Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to Top