Sa vedem cat de scump este de fapt litoralul in 2022, cum altfel decat prin exemple?!
Mana sus cine a dat 100 lei pe un sezlong in 2022 – nu la Dedeman, ci chiar pe plaja.
Cautand o plaja in Mamaia, m-am oprit la Plaja Roma din Mamaia Nord. Am avut placerea sa il cunosc pe Marius, un tanar antreprenor, care este pasionat de afacerea lui si se straduie anual sa ofere si mai multe turistilor.
Plaja Roma arata bine, exista toate cele necesare, ceva facilitati pentru copii si conditiile sunt intocmai ceea ce trebuie.
Am pregatit 100 lei pentru sezlong pentru ca atat costa unul in presa, inclusiv la TV. Am primit discount pana la 30 lei/persoana si gratuitate pentru copil. Discount de la pretul pentru presa, bineinteles. Ba mai mult, in cei 30 lei erau incluse si bauturi de valoarea respectiva. Pe scurt, nu numai ca nu am platit 100 lei, ba chiar a fost GRATIS.
Nu ma incadram in categoria “Denigreaza litoralul romanesc”, nici in cea “Impinge banii romanesti in economii straine”. Pentru acestia, 100 lei sezlongul este oricum o suma derizorie la ce bugete au existat pentru aceste campanii de denigrare.
Mana sus cine a dat 100 lei pe locul de parcare in 2022 – pe litoral, pe zi, bineinteles.
La aceeasi plaja de mai sus am beneficiat de parcare GRATIS, iar un suc costa 8 lei. In Bucuresti, acelasi suc costa cel putin 10 lei. In Grecia, cativa euro buni.
Exista unitati de cazare pentru ABSOLUT toate buzunarele, cu fel si fel de facilitati incluse. De la parcare pana la piscine. Litoralul romanesc chiar multumeste toate gusturile si orice buget. Exista cazari de la 40 euro incepand, iar pentru tariful cel mai bun, suna direct la hotel!
Pachete foarte atractive exista si la agentiile de turism care beneficiaza de tarife speciale datorita relatiei stranse cu unitatile de cazare. Spre exemplu, Paradis – Vacante de Vis este o agentie recunoscuta pentru atentia acordata turistilor.
Tariful de cazare este influentat de urmatoarele: facilitati, costuri de achizitie, cheltuiala cu angajatii, dar si de taxele locale impuse de primarii.
Cu cat ai mai multe facilitati, cu atat pretul creste. Piscina necesita intretinere si piscinari, plaja la fel, iar la final – toate se vor regasi in nota de plata. Cand iti alegi bugetul si locatia, este bine sa ai in vedere faptul ca este strict decizia ta ce alegi. Personal, prefer sa platesc in plus pentru a avea acces la cat mai multe facilitati. Uneori costa mai mult sa le platesti ulterior, separat.
Ce se intampla cu turismul in Romania, de fapt?
Noua, romanilor, ne-a mai ramas fix asta: turismul. Potentialul turistic al Romaniei este urias. Pentru a acapara ceva in cel mai usor mod posibil, trebuie mai intai sa il distrugi. Am dat de toate, tuturor.
Am acceptat ca statul roman sa micsoreze sezonul estival prin inchiderea tarzie a scolilor si deschiderea devreme a acestora. Educatia este importanta, iar hotelierii stiu cel mai bine pentru ca cei cu calificare lipsesc cu desavarsire din aceasta industrie. Am tacut.
Am acceptat ca statul roman sa ia de la angajati peste 45% din salariu pentru ca trebuie sa sustinem statul si noi. Intelegem importanta taxelor, mai ales intelegem ca munca noastra trebuie sa plateasca salariile enorme de la stat. Am redus numarul de angajati si am muncit noi – restul – mai mult. Am tacut.
Am acceptat diverse taxe hoteliere exagerate, inclusiv in pandemie cand sufeream. Am sperat ca macar cu acesti bani se vor face lucruri frumoase pentru turistii nostri. In schimb, am constatat ca singurii oameni gospodari, am ramas tot noi. Am tacut.
Am acceptat lucrarile la drumuri in plin sezon in ideea ca intr-un final se fac niste lucrari si in anii urmatori va fi mai bine. Am tacut.
Am acceptat si am tacut in speranta ca vom reusi sa facem mai multe impreuna.
Micilor antreprenori le este frica
Recent, mi-a scris cineva cu o mica afacere ca ii este teama sa expuna in social media cum stau lucrurile, de fapt. Am intrebat – “De ce?”. “Pentru ca dupa vin controalele. Nici nu am deschis si am primit amenda.”
In ultimele saptamani, am fost “invadata” constant de informatii precum “100 lei/sezlongul la Mamaia”, “100 lei/parcarea pe litoral”, mai ca am inceput sa ma intreb cand m-am abonat la “litoralul pe social media”.
Dupa au inceput stirile la TV – “preturi exorbitante pe litoral”, “statiunile sunt goale”. Asta in luna iunie. Sezonul incepe in 10 iulie dintotdeauna, cu mici exceptii.
Este chiar o mare nemultumire a hotelierilor. Pentru ca examenele se dau tarziu, sezonul incepe tarziu. Cum poti sa dai la TV faptul ca o statiune este goala – in afara sezonului estival? Si asta in conditiile in care Mamaia era cat de cat “imbracata”.
Pe final de iunie au inceput sa anunte ploi la mare. Afara nici nu se putea sta de caldura.
Si intr-un final, lovitura de gratie – “Romanii pleaca in Grecia”. Ceea ce nu spune nimeni, este faptul ca acestia au plecat spre Grecia cu tarifele de anul trecut in minte. Ori aceste tarife au crescut considerabil. O bere la halba costa cat cea mai scumpa bere decenta din Romania.
Iata diferentele:
Si antreprenorii au optiunea de a-si muta afacerile in Grecia, Bulgaria, Turcia. Dar multi aleg sa ramana. De ce? Pentru ca inainte de orice, Romania este casa si familia noastra.
Ce nu spune nimeni despre turismul romanesc?
Ca acest grad mic de ocupare de pe litoral (care nu este chiar atat de mic) se datoreaza acestei campanii de denigrare a litoralului, dar si altor masuri anti-turism precum:
- Introducerea unei taxe hoteliere nejustificat de mare in vremuri tulburi
- Introducerea unei taxe pentru parcare nejustificat de mare in vremuri tulburi
- Cresterea taxelor pe salarii
- Lipsa facilitatilor fiscale pentru incurajarea turismului
- Lipsa de promovarea a destinatiilor
- Lipsa scolilor de calificare a personalului
- Lipsa de oameni gospodari la conducerea primariilor
Daca stam sa ne aducem aminte, in Bucuresti s-a dublat taxa hoteliera in 2020 in conditiile in care hotelurile s-au inchis pe capete. Bravo, baieti!
De ce trebuie sa platim o taxa hoteliera?
Nu se opune nimeni unei taxe hoteliere, ea trebuie sa existe. Dar este penibil sa iei procent din cazare, eu vad o astfel de taxa in suma fixa, in functie de clasificare. La pensiune de 3 stele nu este corect sa platesti ca la hotel de 3 stele.
La un moment dat, se platea intr-o statiune 10 lei per sedere. Nu comenta nimeni, toata lumea era fericita. Acum o taxa hoteliera ajunge si la cateva sute de lei.
In trecere prin statiuni, nu am putut sa nu remarc micile detalii puse la punct pe zona Neptun – Olimp. Deci se poate sa avem si noi. Este nevoie de mai mult, dar imi este si frica sa vorbesc ca poate ramanem si fara putinul care s-a facut.
Uitati-va la Sinaia care s-a transformat total sub primarul actual. Este o frumusete, o bijuterie de statiune.
Utopia digitalizarii hoteliere
In ceea ce priveste forta de munca, aici totul este foarte simplu. Un hotel are nevoie de multa forta de munca, nu exista optiunea de digitalizare totala orice ai face.
Poti digitaliza partea de check-in, poti digitaliza vanzarile, insa conceptul de ospitalitate tine de oameni, nu de masini. Interactiunea umana si calitatea ei nu poate fi inlocuita de un program.
De la an la an, taxele si salariile cresc – ceea ce este firesc. Ce nu este firesc, este sa taxezi un salariu mic (300 euro net) cu 225 euro. Pe langa aceste taxe, angajatorul mai plateste lunar inca cel putin diferenta pana la 300 euro, insumand alte „taxe”. Pe romaneste, facem 50/50 cu statul daca nu cumva realitatea este 40/60.
Si cu aceste cresteri, apare urmatorul fenomen – in loc de 10 angajati, mai raman 8 si munca se imparte, calitatea serviciilor scade. Pentru ca raman 8, cei 2 cauta sa se reprofileze. Mai trece un an si taxele mai cresc un pic. Din 8, raman 6. Si asta se intampla din 2017 incoace. A venit pandemia si din 6 au ramas 3. Mai bine platiti, dar cu mai multe responsabilitati. In concluzie, un procent major s-a reorientat, iar calitatea serviciilor a scazut drastic.
Si dintre antreprenori s-au reorientat multi. Multe dintre hotelurile de lux din Bucuresti au devenit astazi aziluri de batrani.
Ce este de facut si care ar fi solutiile?
Cu parerea ne dam multi si incep sa cred ca poate tocmai asta e problema. Ca in loc sa dam solutii, ne dam cu parerea. Si poate guvernantii nostri nu au solutia.
Clar, avem nevoie de oameni gospodari. Dar nu putem schimba primarii. Sau poate putem, dar eu nu stiu cum.
Asa ca voi reliefa cel mai important pas pentru un turism infloritor – taxarea salariilor. In constructii s-a putut ca la un salariu minim net de aproximativ 500 euro, sa achiti taxe de doar 150 euro. In turism nu se poate.
Si in turism, oamenii muncesc la fel de mult. Un hotel este deschis 24 ore, 7 zile din 7, pe durata intregului an. Numai cine nu munceste in turism, nu poate intelege despre ce volum de munca vorbim.
Ori ca dai cu var, ori ca dai cu aspiratorul – ca femeie – este exact acelasi lucru. Sigur ca un barbat din constructii nu are menstruatie. Dar nu suntem aici sa ne victimizam, femeile sunt mai puternice de atat.
Intrebarea la care as vrea un raspuns este urmatoarea: de ce un barbat din constructii contribuie cu 150 euro la un salariu net de 500 euro si o femeie din curatenie este taxata cu aproape 300 euro, la un salariu de 300 euro? Daca aceasta ar castiga si ea 500 euro, ar fi taxata cu aproximativ 400 euro.
Vedeti discriminarea? E de numai 250 euro.
Credeti ca orice femeie ar putea lucra in constructii pentru a beneficia de aceleasi drepturi? Ori o femeie este de multe ori mama singura sau gospodina singura. Pentru cei de la conducere care nu stiu, procentul de mame singure care lucreaza in curatenie sau in bucatarie este urias.
In hoteluri, lucreaza in mare parte femei sau tineri la inceput de drum in campul muncii.
Acesta este doar un aspect pe care tin de mult timp sa il aduc in discutie. Insa discriminarea femeilor nu este singurul motiv pentru care si munca in turism trebuie taxata altfel.
Care ar fi urmarile unor practici corecte?
O taxare corecta ar incuraja crearea de noi locuri de munca, ar imbunatati serviciile oferite si am evita un fenomen pe care nu ni-l dorim: aducerea de forta de munca externa. Ar creste calitatea vietii, in mod indirect, pentru mii de femei si copii.
Ar putea duce inclusiv la repatrierea celor ce lucreaza in turism pe meleaguri straine si ar fi o masura extrem de buna pentru combaterea muncii la negru.
Prin ceea ce se intampla in prezent, nu facem altceva decat sa descurajam tinerii sa invete o meserie si sa impingem femeile sa isi asume joburi in alte tari, lasand in urma copiii care vor reprezenta curand tinerii de maine.
Dragule, astea sunt lucruri despre turism pe care nu le spune nimeni. Pentru ca daca nu esti tu cel care trebuie sa plateasca munca unei asemenea femei, este mai usor sa pretindem ca problema nu exista.
Daca nu esti tu cel care trebuie sa ii explici ca statul ia 400 de euro de la ea si 150 de euro de la un barbat pentru o munca necalificata, este mai usor sa pretindem ca problema nu exista.
Daca nu esti tu cel care trebuie sa ii explici unui tanar cu potential ca singura lui vina este ca munceste in ospitalitate si nu la betoane, in corporatii sau la pariuri sportive…
Ce ar insemna aceasta masura pentru stat?
Ca in loc sa aiba un om in somaj si unul la munca -> taxe 300 euro, somaj 100 euro = 200 euro, va avea doi oameni la munca si va incasa 150 euro de la fiecare = 300 euro.
Oamenii ar fi determinati sa isi gaseasca un job in aceasta industrie tocmai pentru ca nu este necesara experienta anterioara si se pot califica usor la locul de munca.
Ce ar insemna aceasta masura pentru industria hoteliera?
Cresterea salariului minim ar inseamna productivitate, crearea unor noi locuri de munca, calificarea la locul de munca, fara fluctuatie de personal, stabilitate. Stabilitatea aduce crestere.
Ce aport au agentiile de turism in ecuatia turistilor de la Marea Neagra?
Este o intrebare pe care o aud tot mai des. Personal, consider ca impactul exista, dar nu este unul major. Sigur, conteaza ca turistului i se recomanda Grecia, Turcia – dar decizia ii apartine.
Ori el nu poate lua o decizie in favoarea litoralului romanesc atata timp cat angajatii din hotelurile romanesti sunt nefericiti pentru ca sunt constant discriminati si suprataxati.
Un turist nu poate alege litoralul romanesc atata timp cat …
- el insusi este suprataxat prin tarife de parcare si taxe hoteliere.
- iese din globul de aur creat de hotelier direct intr-un santier sau o groapa de gunoi.
- destinatiile nu sunt administrate la nivel local si nici promovate.
- cat statul “papa” orice urma de buget de marketing sau renovare.
Nu poate alege in nici un caz sa plateasca un pret exagerat pentru ca pretul de vanzare al produsului include: amenzile de dinainte de a deschide macar sezonul, UPFR – ADA, UCMR, CREDIDAM, toate hartiile care nu sunt altceva decat consum inutil de bani si hartii, costurile exgerate cu transportul si utilitatile si nu numai.
La toate acestea se adauga caracatita arhi cunoscuta Booking cu comisioane de 25%, bani care pleaca in alte tari. Adauga comision la pos bancar 2%, comision la tichetele de vacanta % si astia sunt banii.
Probleme nu sunt doar pe litoral, cum spune mass media. Realitatea este alta – ca litoralul abia acum resimte ceea ce se intampla in intreaga industrie de ani buni.
Putem participa fiecare din noi la dezvoltarea turismului romanesc – rezervand prin agentii de turism, respectand munca altora si alegand Romania. Deja platim curentul si gazul altora. Sa nu ii lasam sa ne ia si ce ne-a mai ramas noua.
